Capitalismul și socialismul sunt sisteme economice pe care țările le utilizează pentru a gestiona resursele lor economice și a reglementa mijloacele de producție.
În Statele Unite, capitalismul a fost întotdeauna sistemul predominant. Ţările comuniste, precum China, Coreea de Nord și Cuba tind spre socialism, în timp ce țările din Europa de Vest favorizează economiile capitaliste și încearcă să găsească o cale de mijloc. Dar, chiar și formele lor extreme, ambele sisteme au argumente pro și contra.
Capitalismul și mâna invizibilă
În economiile capitaliste, guvernele joacă un rol minimalist în a decide ce să producă, cât de mult să producă și când să producă, lăsând costulul bunurilor și serviciilor în seama forțelor pieței.
Atunci când antreprenorii identifică noi oprtunităţi pe piaţa de desfacere, aceştia se grăbesc să umple golul identificat.
În lucrarea sa “Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei” (1776), economistul Adam Smith a descris modul în care oamenii sunt motivați să acționeze în propriul lor interes.
Această tendință servește ca o noţiune de bază pentru capitalism, cu mâna invizibilă a pieței ce serveşte ca echilibrul între tendințele concurente.
Deoarece piețele sunt cele care distribuie factorii de producție (pământul / natura, munca, capitalul și libera iniţiativă), conform cererii și ofertei, guvernul se limitează la adoptarea și aplicarea regulilor de fair-play.
Socialismul și planificarea centralizată
În economiile socialiste, deciziile economice importante nu sunt lăsate pe seama pieței şi nu sunt luate de către persoanele fizice interesate.
Guvernul, care deține sau controlează cea mai mare parte a resurselor economiei, este cel care decide ce, când și cum să se producă.
Această abordare este cunoscută şi sub denumirea de „planificare centralizată“.
Socialismul este influențat de teoriile lui Frederick Engels și Karl Marx, publicate în tratatul lor din 1848, „Manifestul Comunist”, dar socialismul este mai permisiv decât comunismul pur, care nu permite deloc proprietatea privată.
Capitalismul oferă o motivaţie superioară
În economiile capitaliste, oamenii au motivaţii puternice pentru a lucra din greu, ceea ce generează creșterea eficienței și producerea de produse superioare.
Recompensând ingeniozitatea și inovaţia, piața maximizează creșterea economică și prosperitatea individuală, oferind în același timp o varietate de bunuri consumatorilor.
Prin încurajarea producției de bunuri dorite de consumatori și descurajând producerea celor nedorite sau care nu le sunt necesare acestora, piaţa de desfacere se autoreglează, lăsând puțin loc intervenției guvernului și a gestionării defectuoase a acestuia.
Piețele nu sunt infailibile
Deoarece mecanismele pieții sunt mecanice, mai degrabă decât normative și agnostice în ceea ce privește efectele sociale, nu există garanții că nevoile de bază ale fiecărei persoane vor fi îndeplinite.
Piețele generează, de asemenea cicluri de expansiune și recesiune, iar într-o lume imperfectă permite apariţia „capitalismului de cumetrie“, a monopolurilor și a altor mijloace de a înșela sau de a manipula sistemul.
În socialism nevoile de bază sunt satisfacute
Beneficiul primordial al unui sistem socialist este că oamenii beneficiază de un sistem de siguranță socială.
În teorie, inechitatea economică este redusă, ca şi insecuritatea economică, iar necesitățile de bază sunt acoperite.
Însuşi guvernul poate produce bunurile de care oamenii au nevoie pentru a-şi satisface nevoile, chiar dacă producția acestor bunuri nu are ca rezultat profitul.
Sub socialism, există o înclinaţie mai mare către judecățile de valoare, cu mai puțină atenție acordată calculelor care implică doar profitul.
Economiile socialiste pot fi, de asemenea, mai eficiente, în sensul că nu este nevoie să vinzi bunuri către consumatorii care s-ar putea să nu aibă nevoie de ele, rezultând mai puțini bani cheltuiți pe eforturile de promovare a produselor și pe marketing.
Dar, motivaţia este inferioară
Socialismul sună mai plin de compasiune, dar are neajunsurile sale. Un dezavantaj este acela că oamenii sunt motivaţi mai puţin să depună efort și se simt mai puțin conectaţi la roadele muncii lor.
Cu nevoile de bază gata satisfăcute, aceştia au o motivaţie inferioară pentru a inova și a crește eficiența. Ca rezultat, motoarele creșterii economice sunt mai slabe.
Un alt inconvenient al socialismului? Factorii de decizie guvernamentali și mecanismele de planificare nu sunt infailibili sau incoruptibili.
În unele economii socialiste sunt deficite chiar și la bunurile indispensabile. Pentru că nu există o piață liberă pentru a face cu uşurinţă aceste ajustări, sistemul nu se poate autoregla rapid şi eficient.
Egalitatea este o altă îngrijorare. În teorie, toată lumea este egală în socialism.
În practică însă, apar ierarhiile, iar oficialii de partid și persoanele bine conectate se află în poziții superioare pentru a primi şi a se bucura de diferite bunuri şi avantaje.
Concluzie
Capitalismul și socialismul sunt atât de diferite, ca şi modalitate de funcţionare, că adesea sunt văzute ca fiind diametral opuse.
Capitalismul se bazează pe inițiativa individuală și favorizează mecanismele pieței în detrimentul intervenției guvernului.
Socialismul se bazează pe planificarea guvernamentală și limitează controlul privat al resurselor.
Lăsate singure, economiile tind să combine elementele ambelor sisteme: capitalismul a dezvoltat sistemele sale sigure (care sunt mult mai pronunțate în Uniunea Europeană), în timp ce țări precum China și Vietnam par a se îndrepta vertiginos în direcţia unei economii de piață cu drepturi depline.
Niciun comentariu