Ce sunt acţiunile preferenţiale?

0

O acţiune preferenţială reprezintă forma de proprietate într-o corporație ce prezintă întâietate asupra activelor și câștigurilor acesteia în comparaţie cu acțiunile comune.

Dividendele acțiunilor preferenţiale trebuie plătite, de regulă, înaintea dividendelor acționarilor obișnuiți, însă deținătorii acestora nu au, de obicei, drepturi de vot.

Acțiunile preferențiale combină caracteristicile creanțelor, prin faptul că deținătorul acestora primește dividende fixe, dar și caracteristicile capitalurilor proprii, deoarece acestea prezintă un potențial de apreciere a prețurilor. Detaliile fiecărei acțiuni preferențiale depind de emițătorul acestora.

obligațiuni guvernamentaleAcționarii preferențiali au prioritate în fața acționarilor obișnuiți în ceea ce privește plata dividendelor.

Aceste dividende pot fi fixe sau pot fi stabilite în funcție de o rată a dobânzii de referință, precum LIBOR.

Acțiunile cu o rată ajustabilă depind de anumiți factori care influențează randamentul dividendelor, astfel că acestea pot genera dividende suplimentare ce sunt calculate în funcție de dividendele acțiunilor comune sau de profiturile societății.

Companii aflate în dificultate
Dacă o companie se află în dificultate și trebuie să-și suspende acordarea dividendelor, acționarii preferențiali au de obicei dreptul să-și primească plățile restante înainte ca plata dividendelor să fie reluată pentru acționarii comuni.

Acțiunile care prezintă această dispoziție poartă denumirea de acțiuni cumulative. Dacă o companie are mai multe emisiuni simultane de acțiuni preferențiale, acestea pot fi, la rândul lor, clasate în termeni de prioritate: cel mai înalt rang este, în ordine, cel mai important, urmat de prima preferință, a doua preferință etc.

Acționarii preferențiali au întâietate în raport cu acționarii obișnuiți asupra activelor unei societăți dacă aceasta este lichidată, dar rămân în urma titularilor de obligațiuni.

Cu toate că acțiunile preferențiale reprezintă o formă de capitaluri proprii, în multe privințe acestea sunt active hibride care se află între acțiuni și obligațiuni, oferind venituri mai previzibile decât acțiunile comune și fiind evaluate de agențiile majore de rating.

Faptul că o companie nu a plătit dividende acționarilor preferențiali nu înseamnă că aceasta se află în situație de neplată, precum în cazul deținătorilor de obligațiuni.

Deoarece acționarii preferențiali nu beneficiază de aceleași garanții ca și creditorii, ratingurile pentru acțiunile preferențiale sunt, în general, mai mici decât cele ale obligațiunilor aceluiași emitent, ceea ce înseamnă ca și randamentul lor va fi mai mare.

Drepturile de vot, apelurile de răscumpărare și convertibilitatea
Acțiunile preferențiale în mod normal nu conferă și dreptul de vot deținătorului acestora dar, în anumite circumstanțe, acest drept poate reveni acelor acționari care nu și-au primit dividendul de care trebuiau să beneficize.

Acțiunile preferențiale au un potențial mai scăzut în ceea ce privește aprecierea prețului decât acțiunile comune și, de obicei, se tranzacționează în termeni de câțiva dolari diferență față de prețul lor de emisiune.

Dacă se tranzacționează în plus sau în minus față de prețul de emisiune, aceasta depinde de reputația companiei și de specificul emiterii acțiunilor: spre exemplu, dacă acțiunile sunt cumulative, acestea vor avea prioritate față de acțiunile din emisiunile anterioare; un alt exemplu în acest sens este reprezentat de acțiunile nevărsate.

În cazul în care acțiunile sunt nevărsate, emitentul le poate răscumpăra la valoarea lor nominală după o dată stabilită. Dacă ratele dobânzilor scad, spre exemplu, iar randamentul dividendelor nu trebuie să fie atât de ridicat pentru a fi considerat atractiv, societatea poate să-și răscumpere acțiunile și să emită o altă serie cu un randament diferit.

Totuși, acțiunile pot continua să se tranzacționeze și după data apelului de răscumpărare, în cazul în care compania nu-și exercită această opțiune.

Unele dintre acțiunile preferențiale sunt convertibile, adică pot fi schimbate pentru un anumit număr de acțiuni comune, în anumite circumstanțe: fie consiliul de administrație ar putea vota pentru a converti acțiunile, fie investitorii au opțiunea convertirii acestora sau respectivele acțiuni prezintă o dată specificată la care se vor converti automat.

Dacă acest lucru este avantajos sau nu pentru investitor, aceasta depinde de prețul de piață al acțiunilor comune la momentul respectiv.

Cumpărătorii tipici de acțiuni preferenţiale
Acțiunile preferențiale se prezintă într-o mare varietate de forme. Caracteristicile descrise mai sus reprezintă doar exemplele mai frecvente, însă acestea sunt în mod uzual combinate în mai multe moduri.

O companie poate emite actiuni preferentiale utilizând aproape orice set de termene și condiții, cu condiția ca acestea să se incadreze sub incidența legii și a reglementărilor în vigoare.

Cele mai multe emisiuni de acțiuni preferențiale nu au date de scadență sau acestea nu sunt foarte îndepărtate.

Datorită anumitor avantaje fiscale de care instituțiile beneficiză cumpărând acțiuni preferențiale, avantaje de care nu se bucură și investitorii individuali, companiile sunt cele care cumpără cel mai des astfel de acțiuni.

Deoarece aceste instituții cumpără en gros, emisiunile de acțiuni preferențiale sunt o modalitate relativ simplă pentru companii de a-și procura sume mari de capital, acesta fiind motivul noilor emisiuni de astfel de acțiuni.

Emitenții de acțiuni preferențiale au tendința de a recurge la această metodă de finanțare în apropierea limitelor superioare sau inferioare ale spectrului solvabilității.

Unele companii recurg la emisiuni de acțiuni preferențiale deoarece regulamentele le interzic să se mai îndatoreze sau pentru că riscă să fie declasate sau penalizate.

În timp ce acțiunile preferențiale reprezintă de fapt un capital propriu din punct de vedere contabil, în multe privințe avem de-a face cu o similitudine în ceea ce privește emisiunea de obligațiuni.

Anumite forme ale acestora, cunoscute sub denumirea de acțiuni preferențiale de încredere, pot acționa ca și creanță din perspectivă fiscală, dar și ca acțiune comună în bilanțul contabil.

Niciun comentariu

Spune-ți părerea

Cod antispam *