Investițiile străine directe (ISD) reprezintă investițiile făcută de o societate sau de o persoană fizică aflată în interes de afaceri dintr-o anumită ţară, într-o altă țară, fie sub forma înființării unei întreprinderi, fie prin dobândirea de active în cealaltă țară, cum ar fi deținerea sau controlul asupra companiilor străine.
Investițiile străine directe se disting de investițiile de portofoliu, în care un investitor doar achiziționează acțiuni ale unor companii străine.
Caracteristica cheie a unei investiții străine directe este aceea că, ca urmare a investiției respective se preia controlul efectiv sau cel puțin influența substanțială asupra procesului decizional al unei afaceri străine.
Investițiile străine directe sunt realizate în mod uzual în economiile deschise, care oferă o forță de muncă calificată și perspective de creștere superioare.
Investițiile străine directe implică în mod frecvent mult mai mult decât o investiție de capital. Acestea pot implica și furnizarea de management sau tehnologie.
Tipuri de investiții străine directe
Investițiile străine directe pot fi făcute într-o varietate de moduri, inclusiv prin deschiderea unei filiale sau a unei societăți asociate într-o țară străină, prin dobândirea controlului într-o societate străină existentă sau printr-o fuziune sau un joint-venture cu o companie străină.
Pragul pentru o investiție străină directă care stabilește limita pachetului de control, conform liniilor directoare stabilite de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), este de o participație minimă de 10% la respectiva companie străină, ceea ce înseamnă că investitorul trebuie să obțină 10% sau mai multe acțiuni ordinare sau acțiuni cu drept de vot ale societății străine.
Cu toate acestea, această definiție este flexibilă, deoarece există situații în care se poate stabili un pachet efectiv de control într-o companie cu mai puțin de 10% din acțiunile cu drept de vot ale societății.
Investițiile străine directe sunt în general clasificate ca fiind orizontale, verticale sau conglomerate.
O investiție directă orizontală se referă la investitorul care înființează același tip de operațiuni într-o țară străină, pe măsură ce operează în țara sa de origine. De exemplu, un furnizor de telefonie mobilă cu sediul în Statele Unite, care deschide acelaşi tip de magazine în China.
O investiție verticală este aceea în care se stabilesc sau se achiziționează într-o țară străină afaceri diferite, dar strâns legate de activitatea principală a investitorului, cum ar fi atunci când o întreprindere producătoare dobândește pachetul de control al unei companii străine care furnizează componente sau materii prime necesare societății de producție pentru a-și realiza produsele.
Investiție străină directă de tip conglomerat este aceea în care o companie sau o persoană face o investiție străină într-o afacere care nu are legătură cu afacerea existentă în țara sa de origine.
Deoarece acest tip de investiție implică intrarea într-o industrie în care investitorul nu are experiență anterioară, deseori ia forma unei societăți mixte denumite joint venture, asociindu-se cu o companie care operează deja în industrie.
Niciun comentariu