Industria de mașini și utilaje în România 1965-1989 – prima parte

În articolul trecut am scris despre industria metalurgică în perioada comunistă despre care spuneam că era considerată foarte importantă tocmai pentru că metalele extrase și prelucrate erau esențiale în producerea de mașini și utilaje.

În anul 1980 industria de mașini și utilaje reprezenta  aproximativ 35% din totalul producției industriale, fiind cel mai mare sector industrial.

Uniunea Sovietică și țările membre Comecom au ajutat la tehnologizarea fabricilor românesti în anii ’50.

Începand cu 1965 România a început să achiziționeze tehnologie din Vest și să încheie parteneriate cu firme din aceste țări.

Până la sfârșitul anilor ’80 mare parte din afacerile în care erau implicați și parteneri străini erau falimentare sau aproape de faliment.

Firmele capitaliste considerau că produsele acestor fabrici nu erau nici în cantitate suficientă și nu aveau nici calitatea necesară.

Din cauza restricțiilor puse pe importuri, industria autohtonă era nevoită să satisfacă aproape 90% din necesarul de mașini și utilaje al țării.

Atât în termeni cantitativi cât și în ceea ce priveste diversitatea producției, sectorul construcției de mașini și utilaje era impresionant.

În 1982 România era pe locul 10 în lume la producția de mașini-unelte, cel mai mare exportator de vagoane feroviare de transport de marfă din lume si al treilea exportator de instalații petroliere.

România era una din puținele țări care construia platforme maritime de foraj. Platformele uriașe erau asamblate pe șantierul naval de la Galați folosind componente produse pe plan local.

Pași mari au fost facuți și în construcția de nave, mașini de teren, avioane și echipament electric și electronic.

Industria de aeronave a României în perioada comunistă
Industria de aeronave din România datează din 1925, când prima fabrica de avioane și-a început producția la Brașov.

După al Doilea Război Mondial puținele fabrici existente produceau doar avioane ușoare și planoare.

În 1968 guvernul a decis sa revigoreze industria de avioane și astfel s-a început producția de avioane în fabrici din Craiova, Bacău, București, Brașov.

Fabrica Turbomecanica din București producea motoarele cu reacție necesare avioanelor românești.

România a fost capabilă să achiziționeze atât tehnologie din Vest cât și tehnologie sovietică necesară producerii de avioane moderne.

Cele mai reușite asemenea proiecte au fost: Yak-52 (cel mai folosit avion de școala din U.R.S.S.), Ka-126 (elicopter agricol), avionul Rombac 1 (construit sub licența British Aerospace și dotat cu motoare Rolls-Royce), motoare Viper sub licența Rolls-Royce și elicopterele IAR-316 și IAR-330 Puma.

Un exemplu de avion dezvoltat în România este avionul de luptă IAR-93 și apoi versiunea mai nouă IAR-99. Aceste avioane au fost dezvoltate în parteneriat cu Iugoslavia.

Industria de automobile a României în perioada 1965-1989
În anul 1965 industria de automobile din România reușea să producă doar 3600 automobile.

În 1980 aceasta era formată din trei fabrici de automobile (la Craiova, Pitești și Câmpulung Muscel), opt fabrici de subansambluri și peste 100 de fabrici de piese.

Fabrica de la Pitești a început să producă Dacia în 1968 sub licența Renault și a produs automobilul cu numarul un milion în anul 1985.

În 1986 fabrica de la Timișoara a început productia Dacia 500 (Lăstun) folosind doar tehnologie românească.

La Craiova se producea Olcit sub licența Citroen, la Câmpulung Muscel se producea Aro, la Brasov camioane și tractoare, la Brăila excavatoare etc.

În 1989 se negocia cu două firme japoneze pentru începerea producției de autobuze și camioane la o fabrică din București. Acestea ar fi fost destinate țărilor slab dezvoltate.

În anul 1988 producția era de 121000  de autoturisme și peste 17000 de camioane, mult sub ținta stabilită de guvern de 365000 pe an până în 1990.

În anii ’80 50-80% din  producția industriei de automobile era exportată.

Calitatea proastă a automobilelor a stricat reputația internațională a mașinilor românești. În 1986, Ungaria, un client important, a reclamat că 60-70% din automobilele Dacia livrate erau defecte și au necesitat reparații înainte de livrarea către clientul final.

Citiți a doua parte a articolului aici.