Banii sunt utilizați de toată lumea. Cu toţii îi dorim, muncim pentru aceştia și ne gândim la ei.
Dacă nu știi ce sunt banii, mai mult ca sigur că nu eşti la fel ca majoritatea oamenilor. Sarcina de a defini banii, de unde provin aceştia și care este valoarea lor aparține celor care se dedică disciplinei numită economie.
În timp ce procesele de creare și de creştere a utilizării banilor sunt fără îndoială complexe şi intangibile, putem defini banii ca şi modalitatea cu care ne procurăm lucrurile de care avem nevoie și pe care ni le dorim.
Înainte de dezvoltarea banilor, oamenii făceau diferite schimburi între ei, denumite bartere, pentru a obține bunurile și serviciile care le erau necesare.
Aceasta este, în principiu, modalitatea de funcţionare a unui barter: doi indivizi, fiecare având o marfă dorită sau necesară celuilalt, încheiau un acord pentru a face schimb de produse.
Această formă timpurie de barter nu le oferea oamenilor transferabilitatea și divizibilitatea care să facă procesul de tranzacționare eficient.
De exemplu, dacă doreaţi sa oferiţi la schimb vaci, dar aveați nevoie de banane, trebuia să găsiţi pe cineva care nu numai că dispunea de banane, dar trebuia să aibă și dorința de a-şi procura carne.
Ce se întâmplă totuşi dacă aţi găsit pe cineva care are nevoie de carne, dar nu dispune de banane, în schimb vă poate oferi doar iepuri de casă? Pentru a obține carnea de vacă, acesta, la rândul lui, trebuia să găsească pe cineva care are banane și vrea iepuri de casă … Un procedeu foarte complicat, nu-i aşa?!
După cum puteți observa în exemplul anterior, lipsa transferabilității bunurilor în cazul barterelor este obositoare, confuză și ineficientă, iar problemele generate de aceste trocuri rudimentare nu se termină aici: chiar dacă ați găsit pe cineva cu care să faceți schimb de carne de vacă pentru banane, cu siguranţă că nici nu poţi numara câte banane vei avea de primit pentru o vacă întreagă, adica contravaloarea acesteia.
Binenţeles că atunci va trebui să elaborezi o modalitate de a împărți vaca în mai multe bucăţi și de a determina câte banane eşti dispus să accepţi pentru acele părți ale vacii, la care renunţi.
Pentru a rezolva aceste probleme au apărut banii marfă, care erau un fel de etalon monetar, având ca referinţă valoarea unei mărfi de bază.
Colonistii, de exemplu, utilizau blănurile de castor și porumbul uscat ca şi monedă pentru tranzacții.
Aceste tipuri de mărfuri de bază au fost alese pentru anumite de motive temeinice: erau dorite pe scară largă și, prin urmare, valoroase, durabile și ușor de transportat și depozitat.
Un alt exemplu de bani marfă este moneda SUA înainte de anul 1971, care a fost susținută de aur.
Guvernele străine puteau preschimba moneda SUA pentru aur la Banca Federală a Stalor Unite.
Dacă ne gândim la această relație, cea dintre bani și aur, putem obține o perspectivă asupra modului în care banii îşi câștigă valoarea: ca şi blănurile de castor și porumbul uscat, aurul este valoros pur și simplu pentru că oamenii îl doresc.
Cu toate că nu este neapărat un produs util – la urma urmei, aurul nu se poate mânca și nu ține de cald pe timpul nopţii, majoritatea oamenilor cred că acesta este frumos și, în plus, știu că şi alții au aceeaşi părere.
Aurul este acel ceva în care te poţi încrede cu siguranță că este valoros.
Prin urmare, înainte de anul 1971, aurul a servit ca un simbol, ca un etalon fizic a ceea ce este de valoare, bazat pe percepția oamenilor.
După prăbușirea sistemului Bretton Woods în 1971 a luat amploare utilizarea banilor FIAT.
Niciun comentariu