Banii Fiat reprezintă moneda pe care un guvern a declarat-o mijloc legal de plată, dar nu este susținută de o marfă fizică. Valoarea banilor Fiat derivă din raportul dintre cerere și ofertă şi nu din valoarea materialului din care banii sunt confecţionaţi.
Din punct de vedere istoric, cele mai multe valute s-au bazat pe mărfuri fizice (bani marfă), precum aurul sau argintul, în timp ce banii Fiat se bazează doar pe încrederea și creditul acordate economiei.
Detalierea conceptului de „Bani Fiat“
În latină “Fiat” înseamnă „va fi.“
Deoarece banii Fiat nu nu sunt corelaţi cu rezervele fizice, aceştia riscă să îşi piardă valoarea din cauza hiperinflației.
Dacă oamenii își pierd încrederea în bancnota de hârtie a unei națiuni, să luăm ca şi exemplu dolarul americam, banii nu vor mai deține nici o valoare, spre deosebire de aur care, istoric, a fost folosit la confecţionarea bijuteriilor și a decorațiunilor și are multe alte utilizări economice moderne, inclusiv utilizarea sa în fabricarea de dispozitive electronice, calculatoare și vehicule aerospațiale.
Cele mai multe valute moderne de hârtie sunt monede Fiat / fiduciare; acestea neavând nici o valoare intrinsecă, ci sunt folosite exclusiv ca și mijloc de plată.
Din punct de vedere istoric, guvernele au fabricat monede fără acoperire într-o marfă fizică, cum ar fi aurul sau argintul sau au tipărit bancnote care pot fi valorificate pentru o sumă stabilită de mărfuri fizice.
Moneda Fiat este neconvertibilă și nu poate fi valorificată. Aceasta a luat amploare în secolul 20, în special după prăbușirea sistemului Bretton Woods din anul 1971, când Statele Unite ale Americii au încetat să permită conversia dolarului în aur.
Avantajele și dezavantajele monedei fiduciare
Banii Fiat reprezintă o soluţie viabilă în cazul în care aceştia îşi pot îndeplini rolurile de unitate monetară în economie: stocarea valorilor, oferirea de calcule numerice și facilitarea schimburilor.
Moneda Fiat a câștigat în importanță în secolul al douăzecilea, atunci când guvernele și băncile centrale au încercat să atenueze efectele variaţiilor extreme ale ciclului de afaceri asupra economiei.
Deoarece moneda fiduciară nu este o resursă limitată sau fixă precum aurul, băncile centrale au un control sporit asupra ofertei, ceea ce le conferă puteri sporite pentru a gestiona diferite variabile economice, cum ar fi furnizarea de credit, de lichiditate, ratele dobânzilor și viteza banilor.
De exemplu, Rezerva Federală a SUA are mandat dublu, atât pentru a menținerea unei rate a şomajului mici, cât și a unei inflații scăzute.
Mulți analişti au crezut că astfel băncile centrale au îndepărtat pericolul depresiilor sau recesiunilor grave, dar criza creditelor ipotecare din anul 2007 și colapsul financiar ulterior au temperat rapid această părere.
O monedă corelată cu aurul este, în general, mai stabilă decât moneda fiduciară, datorită ofertei limitate de aur. În caz contrar, moneda fiduciară poate genera goluri economice, din cauza ofertei sale nelimitate.
Niciun comentariu