Paradisurile fiscale au fost un subiect foarte mediatizat la finalul anului 2011, în special datorită faptului că președintele Frantei, Nicolas Sarkozy, alături de Forumul pentru Administrare Fiscală al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), au declanșat o adevarată luptă împotriva acestora, încercând să elimine sau să diminueze pe cât posibil numărul paradisurilor fiscale din lume.
Întrucat “lupta” nu a ajuns la final și subiectul va fi de actualitate, cel mai probabil, și în anul 2012, am considerat ca fiind util să trec în revistă, pe scurt, principalele caracteristici ale paradisurilor fiscale precum și aspecte interesante sau “picanterii” legate de acestea.
Paradisurile fiscale reprezintă țări care au cote foarte mici de impozitare (aproape inexistente în anumite cazuri) și un grad ridicat de discreție fiscală.
Paradisurile fiscale sunt mai bine definite de către caracteristicile acestora, principalele fiind:
– Regimul de taxare foarte scăzut (în anumite zone nici nu există impozitul pe venit).
– Confidențialitatea (secretul bancar este extrem de importat în cazul paradisurilor fiscale, protecția informației comerciale și bancare fiind garantată).
– Permiterea efectuării, fără niciun control, a unor operațiuni comerciale care în alte state sunt strict reglementate, controlate și urmărite.
Paradisurile fiscale pot fi împărțite în diverse categorii, în funcție de diverse criterii. În presă, împărțirea acestora se face în: lista albă, lista gri și lista neagră, în funcție de transparența datelor, cooperarea acestora și de modificarile legislative pe care acestea le fac în vederea renunțării la statutul de paradis fiscal.
În literatura de specialitate, însă, împărțirea se face în patru categorii:
1) Paradisuri Fiscale (Tax Paradise) – țările care nu au niciun fel de tratate de impozitare incheiate cu alte țări și carora le lipsește cu desăvârșire impozitul pe venit. În această categorie pot fi menționate Insulele Bahamas, Insulele Caiman și Bermuda.
2) Paradisuri Fiscale cu Impozitare Scazuta (Low Tax Heavens) – țările care au semnat tratate de impozitare cu alte țări, dar au cote foarte mici de impozitare pentru venituri.
De asemenea, în cadrul acestei categorii, nu se taxează retragerea dividendelor. În această categorie pot fi menționate Insulele Virgine, Insulele Jersey, Monaco și Singapore. Lista nu se limitează numai la acestea.
3) Adapost față de taxe (Tax Shelters) – țările care au rate de impozitare foarte mici sau care nu impozitează veniturile straine. În această categorie pot fi menționate: Hong Kong, Liberia, Panama, Costa Rica și Malaelzia.
4) Resort fiscal (Tax Resort) – țările care dispun de sisteme și proceduri ușoare în vederea întemeierii unei companii și reduceri în ceea ce privește nivelul de impozitare pentru anumite tipuri de obiecte de activitate.
Această categorie este în special preferată de companiile multinaționale, dar și de organizațiile criminale care doresc să spele bani.
În această categorie pot fi menționate: Olanda, Elveția și Irlanda. În momentul de față Elveția a început să încheie diverse tratate în vederea ieșirii din zona paradisurilor fiscale, nimic fiind definitivat încă.
Pe scurt: de ce se utilizeaza paradisurile fiscale?
– Pentru a evita impozitarea sau pentru a o minimiza.
– Pentru a-și ascunde activitatea și fondurile reale.
– Pentru a evita legislația din țara de origine.
Ce fel de activități economice utilizează paradisurile fiscale?
– Cele corupte, care ar putea include: bani obținuti din primirea de mite sau comisioane ilegale, spălare de bani de toate tipurile sau chiar firme de trafic uman sau de droguri.
– Cele care caută să evite impozitarea sau să o minimizeze, care ar putea include: persoane fizice care nu declară veniturile reale, persoane care se bazează pe secretul bancar pentru a evita datoria cu impozitul în țara de origine sau afaceri cu obiecte de activitate dubioase sau bazate pe speculă.
– Cele care caută să evite legislația din țara de origine
În principal, cele trei categorii de mai sus au un punct comun, respectiv faptul că persoana care apelează la paradisul fiscal dorește să “ascundă” veniturile de ochii curioșilor.
În ceea ce privește o listă completă a paradisurilor fiscale, aceasta nu poate fi întocmită cu precizie și fără a fi controversată, întrucât o parte din acestea nu recunosc că ar fi paradisuri fiscale, altele sunt în proces de renunțare la acest statut, iar cele care rămân sunt sensibile în ceea ce privește încadrarea lor în categoria corespunzatoare: alb, gri, negru sau tax paradise, low tax heaven, tax shelter sau tax resort.
În momentul de față din ce în ce mai multe țări se află în plin proces de renunțare la statutul de paradis fiscal, cum ar fi: Elvetia, Liechtenstein, Insulele Virgine, Insulele Caiman și Gribraltar.
Renunțarea acestora la statutul pe care l-au avut ani la rand este explicată de presiunea internațională exercitată asupra lor de către Consiliul de Stabilitate Financiară, For înființat de Grupul G20 al celor mai puternice state industrializate din lume.
Numeroase state au început astfel să încheie tratate prin care sunt dispuse să dezvăluie mai mult sau mai puțin și să renunțe total sau într-o oarecare măsură la statutul de paradis fiscal. Momentan numai Libia și Venezuela nu au raspuns în niciun fel solicitarilor Forului.
Curiozități și “picanterii” privind paradisurile fiscale:
– Suma gestionata de paradisurile fiscale este de aproximativ 10.000 miliarde euro.
– Peste 55% din comerțul internațional trece prin paradisurile fiscale.
– Insula Man, care are 80.000 locuitori are peste 30.000 de societăți comerciale funcționale.
– Monaco are deschise de 10 ori mai multe conturi curente la bănci decât totalul populației.
– Statul american Delaware nu are nici TVA și nici impozit pe beneficii.
– Michael Schumacher (multiplu campion Formula 1), Ingvar Kamprad (fondator Ikea) și Tina Turner (cântăreață renumită) au ales să se stabilească în paradisul fiscal Elvetia pentru a-și gestiona cu succes averile.
– Alte două personalități care au ales să își gestioneze averile în Elveția, fără a se stabili însă acolo, sunt campionul Wimbledon Boris Becker și cântărețul Phil Collins.
Niciun comentariu