Despre economia României în perioada 1900-1918

Ținând cont că peste tot în media se vorbește despre criza economică și deoarece cred că populația este deja plictisită de acest subiect, pentru că această criză a venit în 2008 și cred că se va mai auzi câțiva ani de ea, m-am gandit că poate  este  nevoie și de altceva.

Acest articol va fi primul dintr-o serie de articole ce vor descrie economia României din anul 1900 până în prezent.

Am vrut inițial să aleg ca titlu ‘Ce am fost și ce am ajuns’, dar acest titlu nu se potrivește 100% ținând cont că din anul 1900 până în 1989 au existat și momente grele în economia României și în viața românilor, deci am decis ca titlul acestor articole va fi în funcție de perioada prezentată.

După cum o să aflați în aceasta serie, chiar dacă economia mergea bine, în anumite momente nivelul de trai era scăzut, oarecum similar cu ce se întâmplă acum în cazul Chinei.

Concluzia este că nu trebuie să se încerce o creștere mare a PIB-ului, în vederea obținerii unei creșteri economice, fără să se ia în considerare faptul că populația trăiește de pe o zi pe alta.

Dacă tot se atinge o creștere economică mare trebuie motivați corespunzator și cei care fac acea creștere posibilă, ajungandu-se astfel la un echilibru.

În primii ani ai secolului XX economia României a început să se dezvolte, dar totuși România a rămas dependent de agricultură, ținând cont că producția industrială reprezenta doar o cincime față de agricultură și că numărul oamenilor implicați în industrie reprezentau aproximativ 6-7% din oamenii implicați în agricultură.

Aproximativ 90% din populație era implicată în agricultură și majoritatea proprietarilor erau moșieri care dețineau domenii de 10-15000 de hectare, în timp ce oamenii care lucrau pământul dețineau maxim 1 hectar (10000 m²). Nemulțumirea țăranilor a dus la răscoala din 1907 în care au murit peste 2000 de țărani.

RASCOALA DE LA 1907 (Tablou de Octav Bancila)

Creșterea economică din acea perioada (1900) s-a datorat creșterii populației în orase, în unele orașe ajungându-se la o creștere a populației de până la 150%.

Cele mai importante ramuri ale economiei au fost:
– industria alimentară, care în 1902 reprezenta aproximativ 30% din totalul firmelor.
– industria chimică, reprezentând aproximativ 16% (1902).

În acea perioadă România avea cea mai mare productie de petrol din Europa și astfel exporturile României erau reprezentate de petrol și cereale.

Leul, fiind susținut de rezervele în aur ale țării, era una dintre valutele de top ale Europei.

Perioada respectivă nu a fost foarte bună pentru românii care locuiau în domeniile deținute de Imperiul Austro-Ungar (Bucovina și Transilvania). Populația acestor teritorii a fost supusă unei politici de denaționalizare foarte agresivă.

După această perioadă au urmat cele două războaie balcanice în urma cărora Bulgaria a încheiat pace la București și a cedat României două județe (Cadrilaterul), astfel încât suprafața și populația României, în 1914, au ajuns la 137000 km², respectiv 7,7 milioane.

Armata română în Bulgaria 1913

Primul razboi mondial a început la 28 iulie 1914 în urma atacului asupra Serbiei inițiat de către Austro-Ungaria.

În această perioadă economia României fiind majoritar agrară, cu o industrie în dezvoltare. În primii doi ani România s-a declarat  neutră din punct de vedere militar, chiar dacă acest lucru nu era pe placul puterilor beligerante.

Razboiul a întrerupt modernizarea economiei din cauza faptului că s-au diminuat schimburile economice cu statele beligerante și pentru că a fost nevoie să se investească o sumă foarte mare în echiparea armatei române, care în 1914  nu era pregatită pentru un război de o asemenea anvergură.

Faptul că România era o țară neutră a dus la o scădere importantă a importurilor atât de necesare în acea perioada (armament, muniții etc).

Și exporturile au suferit foarte mult pentru că anumite produse, care erau considerate esențiale, erau interzise la export.

Pregătirile militare făcute de România după 1914 au privat agricultura de forță de muncă, armata fiind formată în mare parte din țărani.

În anul 1915 România a fost constrânsă să vândă peste 75% din produse Puterilor Centrale.

Exportul de produse petroliere a scăzut de aproape 3 ori din cauza scăderii producției.

Romania era presată continuu de către Germania datorita petrolului. S-a încheiat la momentul respectiv o convenție prin care în schimbul petrolului Germania se angaja să livreze armament și muniții vagon/vagon (un vagon de petrol pentru un vagon de armament).

Statul roman a încercat să își acopere cheltuielile de razboi din creșterea taxelor și impozitelor, dar pentru că în acea perioada evaziunea era în floare, sumele strânse de stat nu au fost suficiente și astfel România a ajuns să se împrumute din Anglia și Italia.

Romania a pierdut, dupa intrarea în razboi de partea Antantei, aproximativ 2/3 din suprafață. Guvernul și armata s-au refugiat în Moldova unde, cu ajutorul aliaților, au reușit să oprească  inaintarea forțelor inamice prin luptele aprige de la Mărăști, Mărășești și Oituz.

Marasti, Marasesti, Oituz

În timpul ocupației multe utilaje și resurse din România au fost transportate în țările Puterilor Centrale (1,2 milioane de tone de petrol, lemn 200000 de tone, cereale, sare etc.).

Puterile Centrale au încercat să facă să funcționeze anumite industrii pentru a avea ce jefui ulterior. Aproape toată producția de cereale era transportată în țările Puterilor Centrale, acestea  fiind obținute prin munca forțată prestată de persoanele între 14-60 de ani.

Germanii au emis, în România, prin intermediul Băncii Generale Române, bani de hârtie numiți‚ Lei noi cu care s-au plătit salariile și diferite achiziții ale ocupanților.

Acești bani puteau fi tipăriți la discreție și în realitate nu aveau valoare, ei fiind folsiti pentru a jefui România.

Ținând cont ca din România mai rămăsese doar Moldova, existau foarte multe probleme de ordin economic, precum lipsa acută a materiilor prime pentru întreținerea populatiei și armatei române din Moldova. Pentru a asigura necesarul de materii prime acestea au fost importate din Rusia.

Tezaurul Romaniei a fost dus in Rusia, care a oferit garanții că acesta va fi restituit integral (nu a fost restituită decât o parte foarte mică).

Din cauza retragerii Rusiei din razboi în 1917, România s-a văzut nevoită să încheie pace cu Puterile Centrale.

Statele care formau Antanta nu au agreat ieșirea României din razboi. Ele ar fi dorit ca România să lupte, fără să facă pace, până la ultimul km² și apoi ce ar mai fi rămas din armata română să se refugieze în statele vecine.

Eu consider ca ar fi fost o abordare greșita a războiului și că pacea făcută cu Puterile Centrale a dat timp României să se pregatească pentru ofensivă și să reducă pierderile.

În momentul în care circumstanțele i-au permis, România a declarat război Puterilor Centrale (noiembrie 1918).

După război, economia României era distrusă de jafului Puterilor Centrale și din cauza distrugerilor provocate de război.

La data de 1 Decembrie 1918 a avut loc Marea Unire a Principatelor Romane.

Intrați aici și citiți depre economia României în perioada 1918-1939.