România în perioada 1965-1989 – Nicolae Ceaușescu

După cum am spus în articolul Economia Romaniei 1945-1965, în următoarele  articole voi prezenta situația economică a  României în perioada Ceaușescu.

Pentru că acest subiect este foarte mare, în acest articol voi face o prezentare pe scurt a evoluției economiei românesti în această perioadă, urmând ca în urmatoarele articole să prezint detaliat evoluția principalelor sectoare ale economiei românești în perioada 1965-1989.

În acest fel voi încerca să vă ofer informații detaliate fără a va plictisi cu un singur articol de 10-15 pagini.

La puține zile după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în 1965, Nicolae Ceaușescu preia funcția de secretar general PMR (PCR mai târziu).

După preluarea acestei funcții, Nicolae Ceaușescu schimbă numele țării din Republica Populară Română în Republica Socialistă România.

El a reușit să dețină în paralel, cele mai importante funcții în stat și în 1974 să fie “ales” în funcția de președinte al statului.

În perioada în care a condus țara, Nicolae Ceaușescu a reușit să ducă o politică diferită față de celelalte țări comuniste, reușind să întrețină relații comerciale cu statele din blocul comunist cât și cu cele din occident.

Motivul pentru care a fost lăsat de U.R.S.S. să facă acest lucru a fost faptul că România nu se învecina direct cu statele occidentale și nu era considerată vitală în cazul unui atac al puterilor occidentale.

Dupa industrializarea puternica a Romaniei din anii ’50-’60, România avea nevoie de mari cantități de materii prime și de piețe de desfacere pentru produsele sale.

Cum produsele românești nu erau competitive pe piețele occidentale, Ceaușescu a dezvoltat relații strânse cu țări mai puțin dezvoltate pentru a asigura materia primă necesară și piețe de desfacere pentru produsele românești.

În această perioadă România a dezvoltat relații economice strânse cu țări din Africa, Asia și Orientul Mijlociu.

Unul dintre cei mai importanți parteneri economici ai României era Libia, care furniza cea mai mare parte a petrolului importat de țara noastră.

România oferea în schimbul materiilor prime tehnologie și ajutor în instalarea și operarea acestor tehnologii.

Dezvoltarea României în perioada 1965-1989
În această perioadă România a devenit relativ independentă din punct de vedere economic față de U.R.S.S.

Până în 1980 România avea una dintre cele mai mari rate de acumulare a capitalului din lume.

România era printre cei mai mari producători din lume de produse petroliere finite, oțel, locomotive, avioane și instalatii petroliere, producția industrială din anul 1970 fiind de 100 de ori mai mare decât cea din 1945.

În această perioadă au fost dezvoltate foarte multe proiecte cum ar fi: hidrocentralele Porțile de Fier I și II, canalul Dunăre-Marea Neagră, peste 100 de hidrocentrale, multe rafinării și unități de prelucrare a minereului, proiectul centralei nucleare de la Cernavodă, rețeaua de metrou a Bucureștiului și multe altele.

Datorită aplicării unor noi metode, producția de cereale s-a dublat față de anul 1960, același lucru întâmplându-se și cu producția la hectar.

Mare parte a producției nu era adecvată exportului și deși România era cel mai mare producator de cereale din Europa de Est, din cauza colectivizării și mentalității comuniste agricultura producea mult sub  pontențial.

Chiar și așa, daca datele sunt reale, producția României în anul 2009 a fost mult sub nivelul producției din 1989. Menționez ca au fost ani, dupa 1989, in care producția de cereale a depășit maximul din anul 1984.

Prin ceea ce am prezentat mai sus nu vreau să spun ca România, în această perioadă, a fost un exemplu ca  economie și  nivel de trai, ci doar prezint lucrurile așa cum au fost și după cum veți putea citi în continuarea articolului, măsurile luate pentru industrializarea accelerata și pentru plata datoriei externe nu au fost tocmai bune pentru România sau pentru populatie.

Efectele Comunismului asupra României
Industrializarea puternică a României a avut loc în detrimentul mediului inconjurator, poluarea ajungând la cote alarmante.

Pe graficul de mai sus puteti observa că emisiile de CO2 în atmosfera s-au triplat din 1965 până în 1989 și că din 1989 pana în 2008 au scăzut cu mai mult de 50%.

Multe proiecte din această perioadă au fost realizate cu ajutorul “voluntarilor”, care erau oligați să presteze muncă în folosul comunității.

Armata, elevii, studenții și profesorii erau folosiți cel mai des ca și “voluntari”.

În această perioada s-a încercat și s-a reușit parțial relocarea persoanelor din mediul rural în mediul urban.

Astfel au fost distruse sate sau părți ale acestora pentru a face loc culturilor agricole și parcurilor industriale, locuitorii satelor respective fiind relocați în blocurile proaspăt construite în jurul marilor centre industriale.

Până în 1989, 25% din clădirile din Bucuresti au fost dărâmate pentru a face loc noilor proiecte ale soților Ceaușescu.

Din cauza politicilor duse de PCR mare parte din oamenii valoroși din România erau încarcerați, decedați sau plecați în alte țări.

Pentru că bonusurile și salariile angajatilor unor întreprinderi sau instituții depindeau de realizările acestora, foarte multe date ce reprezentau producția erau “umflate” pentru a putea primi acele bonusuri și salarii.

Acest lucru a dus la o evaluare incorectă a producției României și implicit la măsuri economice greșite.

Investițiile masive în anumite proiecte ce nu erau rentabile au condus la o datorie externă enormă (peste 10 miliarde $).

În această perioadă au fost dezvoltate proiecte uriașe cum ar fi canalul Dunare-Marea Neagră și Casa Poporului, proiecte care nu au făcut decât să mărească datoria externă a României.

În 1981 România nu era capabilă să plătească nici măcar dobânda la cele 10 miliarde $ datorie.

Canalul Dunare-Marea Neagră a fost cel mai mare proiect din acele vremuri și cel mai mare proiect din România.

Acesta a fost terminat în anul 1984. Acest proiect a fost considerat un eșec după ce timp de 3-4 ani el a funcționat doar la 1/10 din capacitatea sa.

Anii ’80 au fost cei mai grei ani pentru populația României. Nicolae Ceaușescu a devenit obsedat de achitarea datoriei externe a României și astfel a instituit o serie de măsuri de austeritate cum ar fi:

– a redus importurile.

– a crescut exportul in detrimentul populatiei.

– a raționalizat alimentele de bază (acest lucru a fost făcut din cauza faptului că “oamenii de știință” din acea vreme au considerat că românii mănâncă prea mult și că pentru o viață sănătoasă trebuie să urmeze “sfaturile și dieta” P.C.R.).

– combustibilul, energia electrica și termică erau pe bază de rație.

– populația era controlată și intimidată de către Securitate care înregistra convorbirile telefonice și urmarea orice mișcare a populației prin rețeaua vastă de informatori (se crede ca 1 din 3 români a fost informator).

În această perioadă România era considerată țara cu cel mai scăzut nivel de trai din Europa, după Albania.

După aproape 10 ani de chinuri România a reusit sa plateasca datoria externă și în 1989 Ceaușescu a anunțat că România nu mai are datorii către alte țări.

La mai puțin de un an după acest anunț a avut loc revoluția din 1989, soții Ceaușescu fiind condamnați la moarte și executați rapid în urma unui proces pe care nu l-ar fi putut caștiga în condițiile respective.

Sunt multe speculații pe această temă, dar politica nu face subiectul articolului meu și nici al site-ului.

Astfel, s-a incheiat perioada de 44 de ani în care am fost sub conducere comunistă (1945-1989).

În articolele următoare voi prezenta în detaliu diferite sectoare ale economiei românești în această perioadă, după care voi continua cu economia României după revoluția de la 1989.