Acest articol face parte din seria Economia Romaniei din 1900-prezent și în același timp reprezintă al doilea articol din seria de articole despre economia României în perioada 1965-1989 (Ceaușescu).
În articolele următoare voi scrie în detaliu despre economia României în perioada Ceaușescu și din cauza faptului că subiectul este vast voi scrie câte un articol pentru fiecare sector economic.
Pentru ca subiectul să fie complet și ușor de înțeles am să încep cu un articol mai mic de prezentare a resurselor naturale pe care România le deținea în acea perioada și cu evoluția rezervelor de petrol, gaze naturale și minereu.
Toată rețeaua hidrografică a României are în prezent un potențial de peste 83000 de MW. Din acest potențial imens doar 4500 MW erau produși până în anul 1985.
Cele mai importante amenajări au avut loc pe Argeș, Dunăre, Olt și Prut. Energia produsă de aceste hidrocentrale asigura peste 15% din necesarul intern de energie electrică.
În anii ’80, din cauza secetei prelungite contribuția energiei produse prin intermediul acestor instalații a scăzut foarte mult.
La mijlocul anilor ’70 rezervele de gaze naturale ale Romaniei erau estimate la 200-250 miliarde metri cubi.
Rezervele de gaze ale României erau la acea vreme cele mai mari rezerve din Europa de est. Gazul metan românesc era foarte valoros și datorită faptului ca avea un conținut foarte mare de gaz metan – aproximativ 98.5-99.5%.
Gazul natural furniza în acea vreme aproximativ 50% din necesarul de combustibil pentru termocentrale și era folosit și în industria chimică pentru produse finite mai scumpe.
Începând cu 1980, producția de gaze a început să scadă, ceea ce sugera o scădere mare a rezervelor de gaze naturale.
Expertii din vremea respectivă preziceau că rezervele de gaze ale Romaniei se vor termina în 2010.
Acest lucru nu s-a întamplat pentru că producția a scăzut în perioada urmatoare și pentru că s-au descoperit noi zăcăminte, inclusiv cel din Marea Neagra descoperit în anul 2011.
În anii ’70, România a început să importe gaze naturale din U.R.S.S. Până în 1985 România importa 2.5 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an și se preconiza că aceasta va importa până la 6 miliarde pe an până în 1990.
Rezervele de petrol ale României, în 1984, erau estimate la aproximativ 215 milioane tone.
Spre sfârșitul anilor ’80 rezervele cunoscute ale României scădeau rapid, acest lucru putându-se vedea din producția tot mai scăzută de petrol și din cercetarea intensă în domeniul extragerii cât mai eficiente a petrolului.
Până în anul 1975 România a fost un mare exportator de petrol, dar după acest an importurile de petrol au ajuns și chiar au depășit cu mult producția internă.
Acest lucru s-a datorat capacității imense de prelucrare a petrolului pe care o aveau rafinăriile românești – aproximativ 25 milioane de tone anual.
În perioada 1988-1989 capacitatea de rafinare a petrolului a ajuns la peste 30 milioane de tone.
În această perioadă majoritatea rezervelor solului erau în scădere rapidă. Cele mai mari scăderi le aveau rezervele de petrol, gaz natural și antracit.
În anii ’80 consumul de petrol pentru a genera caldură și energie electrică a scăzut rapid, petrolul fiind folosit în rafinării pentru a obține produse petroliere mai scumpe precum benzină, motorină și alte derivate petroliere.
Munții Apuseni dețineau (și încă dețin) cele mai mari rezerve de argint și aur din Europa.
Depozite mari de cupru, zinc și plumb au fost descoperite în Munții Bistriței, în Banat și în Dobrogea. Bauxita era extrasă în Oradea și în Transilvania.
Deși noi mine erau construite în această perioadă, ținta de independența d.p.d.v. al metalelor neferoase era nerealistă ținând cont de faptul că în 1980 importurile asigurau 73% din necesarul de zinc, 40% din necesarul de cupru și 23% din necesarul de plumb al României.
Până în anul 1980 România importa peste 80% din necesarul de fier și se considera că toate rezervele de fier ale României vor fi epuizate până în 1990.
După cum ați citit în acest articol, din cauza exploatării excesive și metodelor învechite folosite, resursele țării au ajuns să scadă destul de mult și se considera că anumite resurse vor fi importate în proporție de 100% dupa 1990.
Niciun comentariu