Cum analizează băncile un IMM

0

Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile) sunt considerate a fi extrem de importante în dezvoltarea economiei oricărei ţări.

Ele sunt importante întrucât constituie o adevarată resursă strategică în remodelarea sectoarelor productive, ocuparea forţei de muncă, inovare etc.

Cu toate acestea, una din problemele cu care se confruntă în permanenţă IMM-urile este atragerea surselor de finanţare potrivite pentru nevoile lor.

Pe masură ce economia începe să îşi revină după criza economică globală, băncile şi instituţiile de credit încep să finanţeze din nou IMM-urile.

Astfel, din ce în ce mai multe instituţii financiare au început fie să creeze produse de finanţare speciale pentru IMM-uri, fie, pe baza produselor standard să acorde finanţare şi IMM-urilor, în functie de analiza pe care o efectuează.

Deşi setul de documente şi informaţii solicitate diferă de la o instituţie financiară la alta, un minim de documente solicitat de către majoritatea ar fi:
– CUI-ul firmei;
– Certificatul Constatator;
– Actul Constitutiv;
– Hotarare AGA (acolo unde există mai mult de un asociat);
– Ultimele două bilanţuri şi balanţele aferente;
– Ultima balanţă disponibilă;
– Specimen de semnătură al reprezentanţilor companiei;
– Copii ale actelor de identitate ale reprezentanţilor companiei;
– Acord de consultare a bazei de date CRB;
– Completarea unei solicitări de finanţare (formular tip al fiecărei instituţii financiare).

analiza imm de catre banci
În urma primirii dosarului cu documentele solicitate, analiştii fiecărei instituţii financiare încep analiza efectivă a solicitării de finanţare.

Analiza se efectuează în concordanţă cu politica şi principiile finanţatorului.

Deşi în mod detaliat analiza efectivă diferă de la un creditor la altul, în linii mari toţi urmăresc cam aceleaşi lucruri, respectiv:
– analiza documentelor financiare (indicatori economico-financiari specifici fiecărei instituţii de credit în parte).

– analiza factorilor calitativi (informaţii privind afacerea efectivă a aplicantului, clienţi, furnizori, experienţa administratorului, comportament de plată, fluctuaţia personalului firmei etc).

În ceea ce priveşte analiza documentelor financiare se analizează în principiu bilanţurile din ultimii 2-3 ani, cea mai recentă balanţă şi în anumite cazuri cash-flow-ul.

Printre indicatorii standard care sunt evaluati, se pot număra şi:
– Lichiditatea, care reprezinta capacitatea agentului economic de a îşi achita datoriile către terţi, cu resursele financiare de care dispune sau capacitatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani, în vederea acoperirii datoriilor firmei.

Ea reflecta raportul dintre mijloacele de plata si datoriile exigibile. Este de dorit ca valoarea indicatorului de lichiditate sa fie supraunitara (>100%) deoarece in acest caz incasarile depasesc platile.

– Solvabilitatea, care reprezinta capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor banesti la termenele scadente si se calculeaza ca raport intre activele totale si datoriile totale.

– EBITDA (eng: Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization). Se calculează ca diferenţă între Venituri şi Cheltuieli (exclusiv taxe, dobânzi, depreciere şi amortizare).

Acest indicator este utilizat pentru a evalua profitabilitatea unei întreprinderi. Este de dorit ca valoarea EBITDA să fie cel puţin mai mare decât toate ratele / redevenţele (incluzând comisioane şi dobânzi) pe care întreprinderea le are de achitat lunar.

– Rata de acoperire a dobanzilor reflectă măsura în care o întreprindere realizează suficient profit pentru a putea acoperi dobânzile aferente împrumuturilor contractate.

Indicatorul se calculează ca raport între profitul înainte de plata dobânzilor şi de impozitare pe de o parte şi cheltuielile cu dobânzile pe de alta parte. Nivelul recomandat este de minim 3.

ROE (Return on Equity sau Rata Rentabilităţii Financiare) reprezintă profitul raportat la capitalurile proprii şi permite aprecierea investiţiilor de capital ale acţionarilor şi oportunitatea menţinerii acestora

– ROA (Return on Assets sau Rata Rentabilităţii Economice) se calculează ca raport între profitul net şi activele totale, reflectând raportul dintre rezultatul economic şi mijloacele economice angajate pentru obţinerea acestuia.

În ceea ce priveşte analiza factorilor calitativi se solicită din partea clientului şi se analizează o serie de informaţii, pentru ca analistul să înţeleagă foarte clar afacerea aplicantului, piaţa pe care acesta operează şi să poată realiza foarte clar corelaţii între documentele financiare şi activitatea efectivă a companiei.

Printre informatiile analizate, se mai pot număra şi:
– numărul de clienţi ai aplicantului şi procentajul pe care îl are fiecare în cifra acestuia de afaceri;

– numărul de furnizori ai aplicantului şi procentajul pe care îl are fiecare în totalul achiziţiilor acestuia;

– nivelul de studii al administratorului şi experienţa în domeniu;

– nivelul fluctuaţiei personalului în firma aplicantului;

– existenţa incidentelor de plata (CIP) sau existenţa unor întârzieri la plată înregistrate în CRB sau în Biroul de Credit, atât pentru companie cât şi pentru administratorul acesteia;

– istoricul de posturi de conducere ale administratorului (este important dacă restul firmelor conduse de acesta sunt în funcţiune, sau dacă sunt în faliment, insolvenţă, dizolvare judiciara etc.);

– obiectul de activitate al IMM-ului (există tipuri de activităţi considerate cu risc ridicat, cărora fie nu li se acordă finanţare, fie li se acordă la costuri foarte ridicate, cum ar fi: jocuri de noroc /cazinouri, case de schimb valutar, case de amanet, producţia de tutun etc.).

În urma efectuării analizei atât din punct de vedere economico-financiar, cât şi din punct de vedere al factorilor calitativi, analiştii adoptă rezoluţia de finanţare, care poate fi:
– aprobare în condiţiile solicitate de client;

– aprobare condiţionată (solicitare de avans mai mare, micşorarea perioadei solicitate de aplicant, solicitare de garanţii suplimentare etc);

– refuz.

Finanţările acordate IMM-urilor se aprobă cel mai des cu garanţii suplimentare.

Cele mai uzuale garanţii solicitate sunt:
– biletele la ordin avalizate de catre asociaţi;
– garanţie personală din partea asociaţilor / administratorilor;
– CEC-uri;
– ipotecă pe terenuri, cladiri etc.
– gajarea bunului finanţat în favoarea finanţatorului (autoturism, utilaje, stocuri etc);
– cesiune de creanţe;
– contracte de fidejusiune.

Pentru a susţine IMM-urile în vederea acordării de finanţări fără garanţii sau cu garanţii de valoare mică, băncile au încheiat convenţii cu Fondul de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM), Fondul European de Investiţii (FEI), Banca Europeană de Investiţii (BEI) sau Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).

Pe baza acordurilor cu entităţile de mai sus s-au creat diverse produse destinate exclusiv IMM-urilor, acestea putând accesa, de exemplu, credite pentru care garanţia este acoperită în proporţie de 80%, în cazul Fondului European de Investiţii, sau alte produse care să vină în întâmpinarea nevoilor de finanţare ale IMM-urilor.

In principiu, obiectele de activitate vizate pentru astfel de creditari sunt din zona industriei, comertului, constructiilor, turismului si serviciilor si se axeaza pe IMM-uri care nu dispun de garanţiile necesare pentru un împrumut, având afaceri de până într-un milion de euro, sau afaceri care se află la început de drum (start-up).

Fie că doresc să acceseze un produs de finanţare standard oferit de o instituţie financiară, fie ca doresc sa acceseze un credit cu ajutor primit de la FNGCIMM, FEI, BEI sau BERD, exista o serie de condiţii generale nescrise care sunt aplicate de către toţi creditorii.

Astfel, pentru a putea primi finanţare, aplicantul trebuie:
– să aibă minim 1 an de activitate (excepţie făcând produsele destinate special afacerilor la nivel start-up);

– să nu aibă datorii la bugetul de stat;

– să nu înregistreze incidente de plată (CIP) sau întârzieri / restanţe raportate la CRB sau la Biroul de Credit (cerinţa valabilă atât la nivelul întreprinderii, cât şi la nivelul administratorului întreprinderii).

Pentru a concluziona, putem spune că sistemul bancar încearcă pe cât posibil susţinerea şi finanţarea IMM-urilor prin programe flexibile şi variate, dar, în egală măsură, pentru a obţine finanţările respective şi IMM-urile trebuie să dea dovadă de bună credinţă, comportament de plată corespunzător şi o bună conduită a afacerii proprii.

Niciun comentariu

Spune-ți părerea

Cod antispam *

Abonează-te la Newsletter pentru a nu rata ultimele articole publicate pe Știri-economice.ro

Introduceţi adresa de e-mail

Adresa de e-mail trebuie confirmată! Veți primi un e-mail de activare de la FeedBurner Email Subscriptions.