Fostul arhitect-șef al companiei Microsoft Corporation, Edward Jung este de părere că produsul intern brut (PIB) – indicatorul standard de măsurare a sănătății și bunăstării economice – este de fapt un indicator înșelător care sabotează dezvoltarea și inovarea.
Nu este singurul care dezaprobă agregatele simple. Un număr tot mai mare de cercetători, economiști, lideri din industrie și factori de decizie politică sunt de părere în mod clar că PIB-ul este o relicvă prost concepută.
Ce măsoară de fapt PIB-ul
PIB-ul este egal cu valoarea monetară totală a tuturor bunurilor și serviciilor finale care au fost tranzacţionate pe un anumit teritoriu, într-o anumită perioadă de timp.
Pentru Statele Unite, PIB-ul reprezintă valoarea totală în dolari a tuturor bunurilor și serviciilor achiziționate pe parcursul unui an.
Aceasta include achizițiile din sectorul privat-profit, non-profit, precum și din sectorul guvernamental. De exemplu, dacă cumperi un pui fript pentru o sumă de 10 dolari, PIB-ul va creşte corespunzător cu 10 $.
Există doi indicatori modificaţi ai PIB-ului, mai realişti, acceptataţi pe scară largă. Primul este PIB-ul real sau PIB-ul după ajustarea cu creșterea costului vieții.
Al doilea este PIB-ul pe cap de locuitor, care se obţine împărțind producția totală la numărul de persoane dintr-o anumită zonă geografică. PIB-ul pe cap de locuitor este folosit pentru a ne da o idee şi mai precisă despre bunăstarea individului mediu dintr-o economie.
Poate PIB-ul măsura progresul?
Există o idee directă și logică conform căreia bogăția poate măsura bunăstarea. Toate valorile economice sunt subiective – prețurile de pe piața liberă sunt determinate de cât de mult cred oamenii că un serviciu sau un bun îi pot satisface.
Un acces mai mare la bogăție literalmente înseamnă un acces mai mare la lucruri care ne pot îmbunătăți viața. Pe de altă parte, cei care produc bogăție într-un mod onest au creat literalmente cea mai mare parte a valorii pentru ceilalți, cel puțin într-un sens economic.
Deci, într-un anumit sens, un PIB mai mare ar trebui să echivaleze cu un progres uman crescut, deoarece înseamnă că au fost create bunuri și servicii mai valoroase.
Săpând un pic mai adânc însă, vom descoperi că PIB-ul nici măcar nu surprinde foarte bine această valoare economică tradițională.
PIB-ul poate crește după un accident de mașină sau o inundație majoră. De asemenea, PIB-ul poate crește rapid în timpul unui război sau după un atac terorist.
Dacă toate casele din Chicago ar lua foc din nou și ar arde din temelii, efortul de reconstrucție pur și simplu ar face ca PIB-ul să explodeze.
Acest lucru se datorează faptului că PIB-ul este foarte sensibil la concepte precum aberația geamului spart – semnale false de creștere a prosperităţii, atunci când în mod evident avem de-a face cu un prăpăd, cu o distrugere.
Este PIB-ul edificator pentru a măsura bunăstarea socială?
PIB-ul este doar în măsură să ne edifice de suma tuturor bunurilor și serviciilor tranzacţionate, nu şi de distribuția veniturilor rezultate din vânzarea acestora.
În cazul în care cinci persoane câştigă fiecare câte 200.000 $, PIB-ul îi tratează pe toţi la fel.
La fel se intâmplă însă şi în cazul în care un individ câștigă 800.000 $, iar celelalte patru persoane doar 50.000 $ fiecare.
Este posibil ca PIB-ul să crească, în timp ce mulți oameni dintr-o societate să experimenteze, de fapt, un nivel de trai în scădere.
Și chiar dacă statisticienii care lucrează pentru guvern încearcă să controleze calitatea bunurilor și serviciilor produse, există de asemenea posibilitatea ca PIB-ul real să crească, în timp ce starea produselor economice să se deprecieze.
Este PIB-ul edificator pentru a măsura bunăstarea mediului?
Mediul este un domeniu în care valorile tradiționale ale PIB-ului sunt aproape oarbe, în sensul că o creștere pe termen scurt a producției totale poate corespunde cu daune produse pe termen lung asupra mediului.
Singurul modalitate în care schimbările de mediu ar putea fi reflectate în PIB este reprezentată de raritatea relativă a resurselor, ceea ce face ca prețurile să crească sau să se modifice valoarea bunurilor de mediu, cum ar fi terenurile.
Nu toți indicatorii de produs intern sunt egali
Ca un agregat, PIB-ul nu ia în considerare forma, coordonarea sau localizarea produsului. În cazul în care guvernul SUA cheltuieste 2 miliarde $ dezvoltând un nou avion de război care niciodată nu se va ridica de la sol, PIB-ul ia acest lucru în considerare asemenea unui spital care livrează tratamente în valoare de 2 miliarde $ sau unui antreprenor tehnologic care vinde un nou software în valoare de 2 miliarde $.
O altă problemă este reprezentată şi de faptul că PIB-ul consideră cheltuielile guvernamentale la fel de valoroase ca și cheltuielile din sectorul privat, chiar dacă consumatorii nu doresc sau nu apreciază aceste cheltuieli guvernamentale.
Autorul original al statisticilor venitului național, Simon Kuznets, a tratat inițial cheltuielile guvernamentale ca şi un cost pentru sectorul privat. Această teorie a fost respinsă de către John Maynard Keynes, care a insistat să includă în acest indicator capacitatea unui guvern de a face arme, tancuri și alte produse de război.
O altă variantă a PIB, mai precisă, este și PIB-ul care ține cont de PPP.
Niciun comentariu