Deși agitația privind aplicarea Ordonanței de Urgență 50/2010 a trecut în mare parte până la începutul acestui an, încă există neclarități și persoane dezinformate, care nu își cunosc în totalitate drepturile atunci când vine vorba de obținerea unei finanțări (credit sau leasing).
Pe parcursul întregului articol voi face referire numai la persoanele fizice și la creditarea acordată acestora, întrucât OUG 50/2010 reglementează numai acest segment de creditare, făra a reglementa și situațiile legate de persoanele juridice.
Ordonanța de Urgență 50/2010 a fost menită să transpună în legislația românească o directivă europeană, care a reușit să separe instituțiile de creditare și clienții în două tabere total opuse și chiar aproape ostile.
Deși ordonanța în discuție are un conținut amplu ce reglementează multe aspecte ale creditării persoanelor fizice, principalele prevederi care trebuie cunoscute și înțelese pot fi rezumate la urmatoarele:
– modalitatea de calcul a dobânzii variabile trebuie să se facă după formula: Robor/Libor/Euribor (indicatori de referință independenți) plus o anumită marjă, fixată pe întreaga durata a contractului.
Singura alternativa la acest tip de dobândă o reprezint oferta de creditare cu dobândă fixă stabilită pe întreaga perioadă de rambursare a creditului.
Acest aspect este bun pentru client prin prisma transparenței modului de calcul al dobânzii, dar este și dezavantajos prin prisma faptului că indicii de referință au atins în perioadele trecute valori minime istorice, marjele aplicate peste acestea sunt mari, iar cand nivelul indicilor va crește, se va ajunge la dobânzi foarte mari care vor crea situații dramatice pentru clienți.
– comisionul de rambursare anticipată pentru contractele cu dobândă fixă nu poate fi mai mare de 1%.
– comisionul de rambursare anticipată pentru contractele cu dobândă variabilă trebuie să fie în mod obligatoriu 0%.
– creditorul trebuie să prezinte consumatorului contractul (spre citire) cu minim 15 zile înainte de semnarea acestuia.
– interzicerea comisionului de operațiuni cu numerar pentru plata ratelor de credit sau pentru tragerea tranșelor de credit.
Limitarea comisioanelor aferente derulării contractului de credit la:
o Comision de administrare credit;
o Comision de penalizare pentru întârzierea la plată;
o Comision de rambursare anticipată (existent numai la contractele cu dobândă fixă);
o Comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor;
o Comision de analiză dosar stabilit în sumă fixă (numai dacă se acceptă creditarea).
Deși prevederile ordonanței sunt suficient de clare pentru ca juristul fiecărei bănci sau instituții de creditare să le înțeleagă cu ușurintă, multe bănci au ales varianta de a “ignora” o serie din prevederile ordonanței, în încercarea disperată de a-și menține contractele la costurile confortabile pe care le aveau.
Spre exemplu, mai multe bănci au renunțat la “comisionul de risc” pe care OUG 50 îl interzice, dar l-au redenumit “comision de administrare credit” și l-au reintrodus în contract, deși OUG 50 cere imperativ să se elimine comisionul de risc și să nu se introducă în contract niciun alt comision care nu exista în contractul inițial, chiar dacă acesta este acceptat de către OUG 50.
Acesta este numai un exemplu, dar încercările instituțiilor financiare pot fi multiple.
Acum că OUG 50 este în vigoare și majoritatea băncilor deja și-au modificat procedurile și fluxurile de lucru și s-au aliniat în mod corect la actul normativ, tot ceea ce mai trebuie să faceți atunci când doriți să contractați un credit este să cereți contractul cu 15 zile înainte de semnare, să îl citiți cu atenție și să discutați toate neclaritățile cu reprezentantul băncii.
Niciun comentariu