Continuând seria articolelor dedicate IMM-urilor și noilor întreprinzători, voi prezenta în cele ce urmează posibilitățile de finanțare ale unei afaceri.
Sursele de finanțare care trebuie avute în vedere sunt:
1. Capitalul propriu.
2. Creditul bancar.
3. Finanțările obținute prin programe de promovare a IMM-urilor.
4. Fondurile de capital de risc.
5. Leasingul.
6. Creditele de la furnizori și de la clienți.
7. Creditele pe efecte de comerț (factoringul și scontarea).
Pentru a avea o imagine mai clară și pentru a înțelege ce variantă de finanțare vi se potrivește cel mai bine le voi trata punctual pe cele enumerate mai sus.
1. Capitalul propriu
Capitalul propriu include resursele proprii atrase de la parteneri privați, alții decât societățile financiare. Capitalul propriu reprezintă, de fapt, aportul asociatului / asociaților la afacere.
2. Creditul bancar
Pentru firmele nou înființate băncile acordă ceva mai greu finanțare deoarece nu au documente financiare pe baza cărora să facă analiza, iar decizia de finanțare trebuie luată exclusiv pe baza potențialului de reușită a firmei și a garanțiilor prezentate de către întreprinzător.
Cu toate acestea, există și bănci care oferă finanțare pe baza unor planuri de afaceri bine puse la punct și în limita unor plafoane prestabilite.
Pentru a avea o șansă la obținerea unui credit, întreprinzătorul trebuie să prezinte instituției financiare toate documentele solicitate, să aibă garanții pe care să le poată oferi în schimbul obținerii creditului și să nu supradimensioneze creditul în comparație cu nevoile afacerii sau cu posibilitățile de rambursare ale firmei.
În ceea ce privește garanțiile pe care întreprinzătorul trebuie să le ofere, acestea pot fi imobile, echipamente, autoturisme pe care întreprinzătorul le are în proprietate și pe care e dispus să le ipotecheze în favoarea băncii.
În cazul în care IMM-ul care dorește să contracteze creditul nu are garanțiile necesare, poate apela la instituții specializate, precum fondurile de garantare de credite.
Aceste fonduri garantează prin scrisori de garanție firmele care doresc să obțină un credit rambursabil.
În România, în momentul de față, există trei fonduri de garantare, respectiv:
– Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri
– Fondul Român de Garantare a Creditului
– Fondul de Garantare a Creditului Rural
3. Finantarile obtinute prin programe de promovare a IMM-urilor
Cunoscută fiind aversiunea la risc a băncilor pentru societățile nou înființate, s-au dezvoltat programe de finanțare care se adresează exact firmelor nou înființate.
Pentru aceste tipuri de programe există un set de documente prestabilite care trebuie întocmite (ex: plan de afaceri).
Documentele astfel întocmite intră în competiție cu documentele altor întreprinderi nou înființate și cele mai bune proiecte primesc finanțarea (suma maximă finanțată și numărul maxim de proiecte admise sunt stabilite, în general, încă de la începutul programului).
Aceste tipuri de programe de finanțare, destinate sprijinirii înființării IMM-urilor, pot fi și rambursabile, dar și nerambursabile.
Finanțările rambursabile pot fi accesate cu dobânzi mai mici decât cele de pe piață și sunt oferite de către bănci care, în prealabil, sunt finanțate din bani publici pentru acest scop.
Finanțările nerambursabile reprezintă ajutoare acordate IMM-urilor și pot proveni din două surse, respectiv:
– Bugetul de Stat.
– Uniunea Europeană sau alte organizații internaționale.
Un astfel de program de finanțare nerambursabilă pentru înființarea IMM-urilor de către tineri este prezentat detaliat în articolul “Stimularea infiintarii IMM-urilor de catre tineri“
4. Fondurile de capital de risc
Prin fondurile de capital de risc, întreprinzătorul primește, de fapt, un partener în afacere, care aduce o sumă importantă de bani ca aport la capitalul social.
În general, fondul de capital de risc dorește să fie acționar minoritar și să își retragă participarea în aproximativ cinci ani.
Prin faptul că dorește să fie acționar minoritar, marele dezavantaj este ca întreprinzătorul trebuie să aducă în afacere un capital mai mare decât cel oferit de fond.
Oricum, fondurile de capital de risc sunt destinate în general companiilor mari care doresc infuzie de capital pe o anumită perioadă, nefiind destinat întocmai IMM-urilor. Cu toate acestea, un fond de risc poate fi partener și cu o întreprindere nou înființată.
Dacă un întreprinzător reușeste să convingă un fond de capital de risc în acest sens, atunci întreprinderea respectivă va beneficia, printre altele, de trei avantaje esențiale:
– Primește o infuzie importantă de capital pe o perioada lungă de timp, fără a fi nevoit să achite dobânzi.
– Aportul de capital figurează în contabilitatea firmei ca sursă proprie de finanțare (aport de capital social) și nu ca o datorie.
– Odată cu banii, fondul de capital de risc aduce în firma nou înființată și specialiștii săi care vor asista întreprinzătorul la managementul firmei.
5. Leasingul
Leasingul este o forma specială de creditare pe termen mediu și lung. Diferențele detaliate dintre leasing și credit sunt prezentate în articolul “Leasing vs. Credit“.
În cadrul operațiunii de leasing, echipamentul necesar întreprinderii este cumpărat de către societatea de leasing și închiriat ulterior întreprinderii.
La finalul contractului de leasing întreprinderea are opțiunea de a cumpăra echipamentul respectiv la un pret simbolic, stabilit de la începutul contractului, și numit, în practică, “valoare reziduală”.
6. Creditele de la furnizori si de la clienti
Acest tip de finanțare se mai numește și “credit real” și este disponibilă, în general, numai pe termen scurt, fiind și cea mai ieftină modalitate de creditare.
De asemenea, acest tip de creditare se face între parteneri de afaceri care prezintă încredere unul în celălalt, iar sumele finanțate nu sunt foarte mari, dar sunt totuși suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al unei firme pentru o perioadă de timp.
Modalitatea efectivă de creditare în cazul acestor credite reale este una din urmatoarele două:
– Un cumpărător achiziționează un produs de la un furnizor, urmând să achite efectiv produsul într-o anumită perioadă de timp. În acea perioadă de timp cumpărătorul utilizează suma de bani pe care ar fi trebuit să i-o dea furnizorului în interesul propriei firme.
– Un cumpărător achită unui furnizor o sumă de bani pentru un bun ce urmează a fi livrat la o dată ulterioară. În această perioadă, furnizorul poate utiliza banii clientului în interesul propriei firme.
7. Creditele pe efecte de comert
Factoringul reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de bănci comerciale prin compensarea creditului furnizor.
Creditul se garantează cu o factură înainte de scadență. Factura apare dintr-un contract de vânzare-cumpărare între un furnizor și un cumpărător.
În cazul în care există o factură achitabilă la scadență, dar necesitatea de bani apare înainte de scadență, atunci factura va fi achitată de către bancă la un pret mai mic decât cel înscris pe factură, urmând ca banca să încaseze prețul total.
Din diferența între prețul platit de bancă și cel încasat de ea la data scadenței facturii, banca iși acoperă cheltuielile și obține profitul. Astfel, banca va cumpara, de fapt, factura la un preț mai mic.
Scontarea reprezintă tot o forma de creditare pe termen scurt, dar acordată de băncile comerciale prin achitarea înainte de scadență a unor efecte comerciale (bilete la ordin etc.).
Pentru a întelege sistemul în care funcționează scontarea, voi da un exemplu:
Un platitor depune bani la o bancă comercială și emite un cec (efect comercial) către un furnizor, urmând ca furnizorul să își recupereze banii de la banca comercială, la scadență, prin prezentarea cecului.
În cazul în care furnizorul are nevoie de bani înainte de scadență, el poate sconta efectul comercial respectiv la o bancă comercială, urmând ca banca să îi dea o sumă de bani mai mică decât cea înscrisă pe cec și să recupereze la scadență banii de la banca comercială inițială sau să resconteze efectul comercial înainte de scadență la altă bancă sau chiar la Banca Națională.
Scontarea, rescontarea și factoringul se fac din rațiuni financiare, pe principiul: un leu pe care îl avem azi valoreaza mai mult în valoare actuală decât cinci lei peste doi ani, chiar dacă nu sunt erodați de inflație.
Solutii de finanțare pentru IMM-uri, după cum se poate constata mai sus, sunt multiple.
Esențial este ca fiecare întreprinzător să fie realist în dimensionarea nevoilor și a capacităților sale de rambursare, să se documenteze temeinic înainte de a lua o decizie de creditare și să aleagă cea mai bună variantă, în raport cu nevoile afacerii sale.
Niciun comentariu